Ishiki Arata

blog

de ce nu sunt crestin?

Fiind bantuit la un moment dat si eu de intrebarile existentiale ale omenirii, precum “cine sunt?”, “ce caut aici?”, “ce ar trebui sa fac si de ce?”, m-am apucat sa caut raspunsuri.

Pana la momentul respectiv, singurul element “sacru” de care eu stiam era crestinismul si biblia impreuna cu celelalte lucruri care decurg din ele. Am avut cateva tentative de a citi biblia pana la momentul respectiv, dar toate au esuat. Am mai incercat inca o data, dar mi s-a parut la fel de greoaie, plina de ocolisuri si total irelevanta pentru ceea ce cautam eu. Mi se expuneau niste afirmatii, care nu pareau nici logice, nici de bun simt, ba dimpotriva, unele lucruri de acolo sunt odioase, lipsite de orice fel de compasiune, chiar stupide in anumite cazuri. Daca elimini din ecuatie conceptul ca aceasta carte e scrisa de “Dumnezeu si trebuie sa crezi pur si simplu ce scrie acolo”, in afara de cateva pilde, cartea devine ridicola.

Pe parcurs am inceput sa imi dau seama de cat de urat a devenit crestinismul. De fapt el asa a fost dintotdeauna, doar ca nu mi-am dat eu seama. De la miliardele de porci si miei care se omoara in disperare in fiecare an, doar ca sa bage la mat pana le crapa bila niste scelerati, pana la preotii cu mertane, care au preocupari politice, de educatie sexuala si tot felul de alte astfel de preocupari, in loc sa isi vada de treaba lor, care ar trebui sa fie spiritualitatea. Faptul ca perverteste parintii sa isi converteasca de la nastere copiii la crestinism mi se pare ceva extrem de grav, iar in mod uimitor, majoritatea oamenilor nu vad o mare problema in asta. Mi se pare ca i se fura dreptul la discernamant. Cum simt ca mi s-a furat si mie atatia ani. Caile spirituale ar trebui sa fie expuse toate, la un moment dat, fiecarui om, iar el sa isi aleaga una, niciuna, sau mai multe din ele in urma unei cercetari proprii. Faptul ca crestinismul incearca sa fenteze asta, printr-o strategie miseleasca, mi se pare de prost gust si imoral, iar intr-o lume sanatoasa la cap, ar trebui sa fie si ilegal.

Problema cu crestinii este ca sunt foarte invazivi. Ei au pareri si reguli despre orice. Despre gay, despre fumat, despre pacat, despre rockeri, despre politica, despre familie, despre orice. Si nu numai ca au pareri, incearca prin agresivitate sa isi impuna aceste pareri. Au parlamentari platiti sa le urmeze interesele, propun legi, etc. Practic, ei stiu ce ne trebuie noua, ce avem voie si ce nu, ca asa vrea “Dumnezeu” sau “biblia”. Ce conteaza celelalte 4.200 religii care exista pe aceasta planeta. Sunt niste cretini toti, doar “Dumnezeul” lor e adevarat. Ce tampenie. Ce tampenie ca un om sa puna botul la asa ceva. Sa nu se intrebe macar o secunda din viata lui “Bai, dar oare ce zice buddhismul, hinduismul, islamismul” sau orice alta cale spirituala. “De ce ASTA e cea mai buna cale?”. Pentru ca au fost banditi si te-au convertit de la nastere, fara ca tu sa ai vreo sansa sa alegi altceva. Pentru ca “asa e toata lumea”, pentru ca “romanii sunt crestini”, pentru ca “m-am nascut aici”. De parca bucata asta de pamant pe care calcam are scris pe ea “CRESTINISM”. Niste argumente nule si stupide.

In aceeasi perioada, vad din intamplare un articol despre ceva cu yoga, legat de fitness, fara nicio legatura cu India. Aparea pe acolo si cuvantul “Zen”, pe care toata lumea il stie, dar nimeni nu stie de fapt ce e. Dau pe google un search, sa vad ce naiba inseamna de fapt Zen. Intru pe link-ul de la wikipedia. De la Zen ajung sa citesc despre Bodhidharma si ce citesc ma socheaza. Eram “WOW, cat de tare e si eu nu am avut nici cea mai mica idee despre asta pana acum!”. A doua zi m-am dus la Carturesti si am cumparat toate cartile pe care le-am gasit despre acest subiect. La vremea respectiva nu erau prea multe, intre timp s-au mai tot tiparit.

Ce am gasit in invataturile orientale? Am gasit afirmatii care rezoneaza instant cu toata fiinta mea. Care sunt logice, firesti si pe care atunci cand le auzi te gandesti imediat “da, chiar asa e”. Sunt lucruri pe care atunci cand le auzi realizezi ca tu le stiai deja, doar ca nu ti le-a spus nimeni pana acum. Fix asta este sentimentul pe care l-am avut si il am in continuare despre Zen, Buddhism sau Advaita. Am gasit compasiune pentru toate fiintele vii, nu doar pentru unele, alea pe care nu le mancam. Am gasit o cale care nu te trimite in iad. Am gasit invataturi placute, optimiste, care iti relaxeaza mintea si gandurile cu bunatate, nu cu frica, nu cu demoni, nu cu draci si cu toate cacaturile din crestinism. Aceste concepte, care tin de taramul mental, sunt prezentate intr-un mod care nu iti lezeaza psihicul. Moralitatea care rasare din invataturile buddhiste este una sanatoasa. Apare de la sine, fara efort. Nu e nascuta din frica unei pedepse, precum cea din crestinism.

Conceptele de baza poate sa le studieze cine doreste, nu o sa scriu acum despre esenta buddhismului. Cine e curios, poate sa aprofundeze singur. Ce pot sa va spun este ca aceasta invatatura este cea mai directa, cea mai simpla si cea mai clara cale spirituala care exista. Nu este nimic interpretabil si nu se abereaza pe langa subiect.